Acest cântec este o reflecție plină de umor și ironie asupra trecerii timpului și a „bogăției” acumulate odată cu înaintarea în vârstă.
Prin metafore ingenioase și un ton glumeț, piesa transformă aspectele inevitabile ale bătrâneții într-o sursă de umor și acceptare, sugerând că adevărata comoară nu stă în bunurile materiale, ci în trăirile și amintirile adunate de-a lungul vieții.
Versuri: © Leahu Pavel