Iluzia pozitivă este un fenomen psihologic prin care indivizii tind să-și supraevalueze abilitățile, perspectivele și trăsăturile de caracter. Acest mecanism joacă un rol esențial în menținerea unei stime de sine ridicate, însă poate duce la erori de judecată și decizii nerealiste.
Imaginează-ți că privești un necunoscut intrând într-o cameră, așezându-se la masă, luând o gazetă și citind ceva cu voce tare, timp de aproximativ un minut și jumătate. Apoi, ești rugat să estimezi coeficientul său de inteligență. Deși ai avut la dispoziție mai puțin de două minute pentru a-l observa, totuși oferi o cifră.
Acest experiment, realizat de psihologii Boris Borkenau și Amelia Liebler, a scos la iveală un rezultat surprinzător: estimările IQ-ului făcute de observatori au fost mai precise decât cele oferite de persoana în cauză despre propriul său intelect. Cum este posibil ca străinii să ne judece mai bine decât o facem noi înșine?
Iluzia pozitivă și autoînșelarea
Răspunsul stă într-un fenomen psihologic numit iluzia pozitivă. Cu toții avem tendința de a ne supraestima calitățile și de a ne găsi scuze pentru eșecuri. Dacă avem note mici la școală, dăm vina pe profesorii care predau neinteresant. Dacă la serviciu nu performăm bine și există riscul de concediere, ne convingem că problema nu este la noi, ci la compania care nu merită efortul nostru.
Această autoînșelare nu este neapărat conștientă, dar servește unui scop important: menținerea unei imagini de sine pozitive. Problema apare când această iluzie ne împiedică să ne vedem realist capacitățile și să ne îmbunătățim.
Consecințele iluziei pozitive
Deși o anumită doză de încredere în sine poate fi benefică, iluzia pozitivă poate avea efecte adverse semnificative, în special în mediul profesional:
- Evaluări eronate ale propriilor capacități – Un angajat poate fi convins că va face față unei sarcini dificile, deși nu are competențele necesare.
- Decizii de afaceri riscante – Managerii sau antreprenorii pot ignora semnalele de avertizare și pot lua decizii bazate pe așteptări nerealiste.
- Autoevaluare distorsionată – Persoanele care se bazează exclusiv pe propria percepție pot ignora feedback-ul obiectiv și pot rata oportunități de îmbunătățire.
De ce evaluările externe sunt mai obiective?
Atunci când cineva din exterior ne evaluează, el nu este influențat de mecanismele noastre de apărare. Observatorii analizează comportamentul nostru fără filtre emoționale, ceea ce le permite să fie mai exacți în judecăți. De aceea, uneori este mai înțelept să cerem o părere obiectivă despre competențele noastre de la colegi sau superiori, decât să ne bazăm exclusiv pe propria percepție.
Iluzia pozitivă este o armă cu două tăișuri. Deși ne poate ajuta să menținem o stare emoțională pozitivă și să ne motivăm, poate duce și la decizii eronate dacă nu este gestionată corect. Conștientizarea acestui fenomen și adoptarea unor metode obiective de autoevaluare sunt esențiale pentru a ne îmbunătăți atât performanțele profesionale, cât și dezvoltarea personală.
În loc să ne construim așteptări pe iluzii, este mai eficient să ne bazăm pe faptele trecute și pe feedback-ul celor din jur. Acceptarea realității este primul pas spre progres și succes autentic.