Unde-ai fi si unde te-ai tot duce
Cât ai fi de rău sau cât de bun,
Că mai crezi sau nu mai crezi in cruce
Cel mai greu îti este de Crăciun.
Cât ai fi de rău sau cât de bun,
Că mai crezi sau nu mai crezi in cruce
Cel mai greu îti este de Crăciun.
Când se strâng străinii pe la case
Si aprind lumini în pomii lor,
Ti se face mare frig in oase
Si de tară ti se face dor.
Cumpără-ți un cântec de pe piață
Și-o sa-ti cadă nendoios cu tronc,
Și-ai să-l ții cu tine-ntreaga viață
„Imigrant and very tragic song”.
Bate vântul, bate dinspre tară,
Suflă-n răni cu sare si pelin,
Bate vântul si te-nchide-afară,
Rudele in vizită nu vin.
Uite, Anul Nou cu dor de casă
Cum e ea, mai bună sau mai rea,
Amintirea-n pace nu te lasă
Pân-la comă in zadar vei bea.
Poti să tii si două, trei neveste
Știi prea bine, toti suntem la fel,
Insă tara numai una este
Emigrant atât de singurel.
Mori aici si nimeni nu te-aude
Dar visează tot ce-ti e pe plac,
Că te bărbieresti si pleci la rude
Si găsesti pe masă cozonac.
Bate vântul plin de dor de tară
Ti se face dintr-o dată rău,
Bate vântul si te-nchide-afară,
Nu stii ce să faci cu trupul tău.
Nu e mare lucru, stii prea bine
Alții mese mai bogate pot,
Dar un simțămînt e viu in tine
Că acasă e mai mult ca tot.
Din putinul lor, ai tăi vor face
Tot ce pot să fie fericiti,
Să petreacă-n liniste si pace
Să mai râdă si să bea un sprit.
Unde-ai fi si orice-ai fi, bătrâne,
Parcă dorul șalele ți-a frânt,
Și atât din tot îți mai rămâne
Să te-așezi cu fața la pământ.
Și să plângi când toți în sărbătoare
Hohotesc de parcă te-ar sfida,
Și să plângi durerea ta ce-a mare
Și să plângi de dor de țara ta.
Adrian Păunescu