Recent, am încercat să readucem la viață versurile poetului Arcadia Suceveanu din poezia „De dragul tău” printr-un cântec realizat cu ajutorul inteligenței artificiale.
Utilizând tehnologia AI, am reușit să creăm o piesă muzicală care captează esența și emoția profundă a versurilor.
Rezultatul este absolut fascinant, piesa ieșind surprinzător de bine (după părerea noastră)prin care am încercat să transmitem cu fidelitate sentimentele poetului.
Această fuziune între poezie și tehnologie demonstrează potențialul creativ al AI-ului în domeniul artistic.
P.S. În ceea ce privește pronunțarea cuvintelor românești: poate AI-ul mai are unele probleme cu dicția dar îl învățăm noi și românește...
Vă urăm audiție plăcută și așteptăm părerile dumneavoastră.
De dragul tau m-am înnorat si-am nins
M-am recompus din nori si fulgi iubito
Si m-am surpat din ceruri dinadins
Păcat de-atâta iarna ce-ai mințit-o
Eram un hohot infernal de fulgi
Lava de alb jaratic de candoare
Căzând pe zare in valtori prelungi
Blând condamnat la moarte prin ninsoare
Refren:
Ningeam curat ningeam conspirativ
Ningeam in febra rece si-n nestire
Ca un dogmatic trist si emotiv
Cu-o ultima credinta in iubire
Ce-a fost: un vis? iluzii fara sens?
O drama-a fost! O lupta nefireasca
In care albul a pierdut imens,
Strivit de-o lege mult prea pamanteasca.
Acum, nici nu mai sufar. Trist si-nvins,
Atat mai pot si-as vrea sa-ti spun, iubito:
De dragul tau m-am innorat si-am nins,
Pacat de-atata iar na ce-ai mintit-o.
Refren:
Ningeam curat ningeam conspirativ
Ningeam in febra rece si-n nestire
Ca un dogmatic trist si emotiv
Cu-o ultima credinta in iubire
Versurile originale:
De dragul tău
De dragul tău m-am înnorat și-am nins,
M-am recompus din nori si fulgi, iubito,
Si m-am surpat din cer uri dinadins.
Păcat de-atâta iarnă ce-ai mințit-o.
Eram un hohot infernal de fulgi,
Lava de alb, jaratic de candoare,
Căzând pe zare in vâltori prelungi,
Blând condamnat la moarte prin ninsoare.
Ningeam curat, ningeam conspirativ,
Ningeam în febra rece și-n neștire,
Ca un dogmatic trist și emotiv
Cu-o ultima credință în iubire.
O, și-aprindeam mari ruguri in colind
Și îmi chemam in taină făclierii
Să te păstreze pură, îmblânzind
In carnea mea, toți lupii si toți jderii.
Dar tu ti-ai râs de-aceasta iarnă-a mea
Cu fulgi naivi. Si te-ai lăsat furată
De-o iarnă de carton si mucava
Cu fulgi vopsiți, de cretă colorată.
Zăpada mea a nins in spațiu gol.
Tu surâdeai într-o ninsoare roză;
Instincte-n blugi, un dor de staniol
Îți înfloreau in piept, ca-ntr-o hipnoză.
Ce-a fost: un vis? iluzii fără sens?
O dramă-a fost! O luptă nefirească
În care albul a pierdut imens,
Strivit de-o lege mult prea pământească.
Acum, nici nu mai sufăr. Trist și-nvins,
Atât mai pot și-as vrea să-ți spun, iubito:
De dragul tău m-am înnorat și-am nins,
Păcat de-atâta iarnă ce-ai mințit-o.