Tulburarea de Hiperactivitate cu Deficit de Atenție (ADHD) este o afecțiune neurologică care afectează capacitatea unei persoane de a se concentra, de a se organiza și de a-și regla impulsurile. ADHD nu este o boală, ci un spectru de simptome care variază de la ușoare la severe și care pot fi influențate de factori genetici, de mediu sau de stilul de viață. ADHD poate avea un impact semnificativ asupra vieții individului, afectând atât aspectele academice, cât și cele sociale și profesionale, iar înțelegerea și gestionarea acestei afecțiuni este esențială pentru a reduce impactul negativ asupra calității vieții.
Ce este ADHD?
ADHD este o afecțiune neurologică care începe în copilărie și poate persista până la vârsta adultă și se caracterizează prin trei tipuri principale de simptome: dificultatea în menținerea atenției, hiperactivitate și impulsivitate.
Dificultatea de a menține atenția se referă la incapacitatea unei persoane de a se concentra pe o sarcină sau o activitate, de a urmări instrucțiuni, de a-și aminti detalii sau de a evita distragerile. Hiperactivitatea se referă la mișcarea excesivă sau neadecvată pentru situația dată, cum ar fi agitația, vorbirea multă sau dificultatea de a sta liniștit.
Impulsivitatea se referă la acțiunile nereflectate sau nepotrivite pentru context, cum ar fi întreruperea celorlalți, răspunsurile rapide sau luarea deciziilor fără să cântărească consecințele.
Simptomele ADHD pot varia în funcție de vârstă, sex, personalitate sau mediu. De exemplu, copiii cu ADHD pot fi mai hiperactivi și impulsivi decât adulții cu ADHD, care pot fi mai neatenți și dezorganizați. Fetele cu ADHD pot fi mai predispuse la incapacitatea de a se concentra decât băieții cu ADHD, care pot fi mai hiperactivi și impulsivi. Persoanele cu ADHD pot manifesta simptome diferite în funcție de nivelul de stres, de stimulare sau de interes față de o activitate.
Cum se diagnostichează ADHD?
Nu există un test unic sau definitiv pentru a diagnostica ADHD. Diagnosticul se bazează pe o evaluare cuprinzătoare care implică observarea comportamentului, interviuri cu persoana afectată și cu cei apropiați ei, chestionare standardizate și teste psihologice. Evaluarea trebuie să fie efectuată de un specialist calificat, cum ar fi un psihiatru sau un neurolog.
Pentru a stabili diagnosticul de ADHD, trebuie îndeplinite următoarele criterii:
- Medicul psihiatru sau neurolog trebuie să evalueze copilul după ce acesta a depășit vârsta de 6 - 7 ani. Asta pentru că manifestările de hiperactivitate și atenție scurtă sunt frecvente la copiii mici (mai ales la băieți) și nu indică neapărat o tulburare, ci o fază normală a creșterii.
- Dificultatea în menținerea atenției, hiperactivitatea sau impulsivitatea trebuie să fie prezente înainte de vârsta de 12 ani.
- Simptomele trebuie să fie prezente în cel puțin două medii diferite (de exemplu, acasă și la școală).
- Simptomele trebuie să cauzeze o deteriorare semnificativă a funcționării sociale, academice sau ocupaționale.
- Simptomele nu trebuie să fie explicate mai bine de o altă afecțiune medicală sau psihică.
Cum se tratează ADHD?
Tratamentul pentru ADHD este individualizat în funcție de nevoile și preferințele fiecărui pacient. În general, tratamentul combină intervențiile medicamentoase și non-medicamentoase.
Intervențiile medicamentoase implică administrarea unor medicamente care acționează asupra neurotransmițătorilor din creier, cum ar fi dopamina și noradrenalina, care sunt implicate în reglarea atenției și a impulsivității. Medicamentele cele mai frecvent utilizate pentru ADHD sunt stimulantele, cum ar fi metilfenidatul sau amfetaminele, care cresc nivelul de dopamină și noradrenalină în creier. Aceste medicamente pot reduce simptomele de dificultate în menținerea atenției, hiperactivitate și impulsivitate, dar pot avea și efecte secundare, cum ar fi insomnie, pierdere în greutate, iritabilitate sau dependență. De aceea, medicamentele trebuie prescrise și monitorizate de un medic specialist.
Intervențiile non-medicamentoase implică aplicarea unor strategii comportamentale, cognitive sau educaționale care să ajute persoana cu ADHD să-și îmbunătățească abilitățile de organizare, planificare, concentrare și autocontrol. Aceste intervenții pot include:
- Terapia comportamentală, care se bazează pe principiul recompensei și al pedepsei pentru a modifica comportamentele nedorite și a consolida comportamentele dorite. De exemplu, un copil cu ADHD poate primi o recompensă dacă își termină temele la timp sau o pedeapsă dacă își întrerupe colegii.
- Terapia cognitiv-comportamentală, care se bazează pe identificarea și modificarea gândurilor negative sau iraționale care pot influența comportamentul. De exemplu, o persoană cu ADHD poate învăța să-și recunoască gândurile de genul „Nu pot să mă concentrez” sau „Sunt un eșec” și să le înlocuiască cu gânduri mai realiste și pozitive.
- Terapia de grup sau familială, care se bazează pe îmbunătățirea comunicării și a relațiilor dintre persoana cu ADHD și cei din jurul ei. De exemplu, o familie cu un membru cu ADHD poate participa la ședințe de terapie unde să discute despre dificultățile întâmpinate, să stabilească reguli clare și să se sprijine reciproc.
- Intervențiile educaționale, care se bazează pe adaptarea mediului de învățare la nevoile specifice ale persoanei cu ADHD. De exemplu, un elev cu ADHD poate beneficia de un loc liniștit și fără distrageri în clasă, de instrucțiuni scurte și clare, de pauze frecvente și de feedback pozitiv.
Cum se poate sprijini o persoană cu ADHD?
Persoanele cu ADHD au nevoie de sprijin constant din partea celor din jurul lor pentru a-și depăși dificultățile și a-și valorifica potențialul. Iată câteva sfaturi pentru a sprijini o persoană cu ADHD:
- Informați-vă despre ADHD și despre modul în care afectează persoana respectivă. Aflați care sunt punctele forte și punctele slabe ale persoanei, ce o motivează și ce o demotivează, ce o interesează și ce o plictisește.
- Fiți empatici și înțelegători față de persoana cu ADHD. Nu o judecați sau nu o criticați pentru comportamentul ei, ci încercați să-i înțelegeți cauzele și să-i oferiți soluții constructive.
- Fiți răbdători și flexibili față de persoana cu ADHD. Nu vă așteptați ca persoana să se comporte ca ceilalți sau să respecte aceleași standarde. Acceptați că persoana are un ritm diferit de învățare și de lucru și că are nevoie de mai mult timp și sprijin pentru a-și atinge obiectivele.
- Fiți consecvenți și structurați față de persoana cu ADHD. Stabiliți reguli clare și simple pe care persoana să le poată urma ușor. Folosiți recompense concrete și imediate pentru a-i stimula comportamentul pozitiv.