Fotografie: Jacek Stankiewicz - „Dispute” (Comedy Wildlife Photography Awards, 2023) |
Conflictele au existat întotdeauna și vor persista în relațiile interpersonale, indiferent dacă comunici cu cineva în persoană sau online. Este important să ne amintim că acestea nu pot avea doar o nuanță negativă, deoarece pot contribui la creșterea noastră emoțională și la deschiderea unor noi etape în relațiile cu colegii, prietenii și cei dragi.
Secretul principal al succesului în rezolvarea unui conflict constă în recunoașterea faptului că acesta există. Pentru unii, acest lucru poate părea ciudat, dar cei care evită conflictele vor înțelege la ce ne referim. Complexitatea rezolvării situațiilor conflictuale constă adesea în faptul că oamenilor le este dificil să-și apere punctul de vedere. De exemplu, în anumite situații, înțelegem că avem dreptate, dar din diverse motive nu putem spune asta.
- Motivul nr. 1: Frica de a fi respins, neînțeles sau neglijat.
Această teamă este înnăscută în noi evoluționar, este irațională și determinată de partea noastră copilărească (adică de temerile și traumele noastre din copilărie legate de situațiile conflictuale). Dacă cineva a fost odată respins, cel mai probabil că nu-și va dori să treacă din nou prin această experiență. - Motivul nr. 2: Frica de consecințe.
Într-un conflict, niciun participant nu poate fi sigur în proporție de 100% că totul se va încheia pașnic și pozitiv, deoarece acest proces este imprevizibil. Astfel se naște frica internă de consecințe, care poate provoca stres și anxietate suplimentară. Se creează senzația că cel mai rău lucru este atunci când nu-ți exprimi opinia, dar aștepți un răspuns sau o părere de la celălalt. - Motivul nr. 3: Sentimentul de vină și emoțiile negative.
În situații de conflict, este normal să experimentăm sentimente de vinovăție și alte emoții negative care ne pot afecta stima de sine și bunăstarea. Aceste emoții ne pot face să evităm sau să amânăm rezolvarea conflictului, deoarece ne temem de consecințele asupra relației noastre cu cealaltă parte. Cu toate acestea, amânarea nu este întotdeauna o soluție eficientă, deoarece poate agrava problema și poate genera mai multe tensiuni.
Există situații în care amânarea poate fi benefică, dacă avem nevoie de mai mult timp pentru a ne pregăti sau a analiza situația înainte de a intra în dialog. De exemplu, dacă avem un conflict cu șeful nostru despre un aspect important al muncii noastre, poate fi mai bine să nu începem discuția atunci când suntem nervoși, obosiți sau ocupați. În schimb, putem cere o întâlnire ulterioară, când suntem mai calmi, mai odihniți și mai concentrați.
Cum să vă comportați în situațiile de conflict?
Primul lucru de la care puteți începe este să vă schimbați reacția la cuvântul „conflict”. Trebuie să înțelegeți că a vă confrunta cu opinia cuiva și a vă susține punctul de vedere este normal. Nu sunteți obligat să vă conformați așteptărilor cuiva (aici vorbim despre imaginea voastră ca persoană, nu despre regulile și limitele stabilite la locul de muncă, în colectiv sau acasă). Suntem cu toții unici în felul nostru, iar viziunile noastre asupra vieții pot fi diferite.
Psihologul american Kenneth Thomas a identificat cinci strategii principale pentru rezolvarea unei situații conflictuale:
- Competiția - constă în impunerea propriului punct de vedere adversarului, determinându-l să accepte o soluție avantajoasă pentru tine. Se potrivește atunci când nu ai timp pentru discuții sau când soluția ta este constructivă și utilă pentru relații/organizație. Sau atunci când nu ai timp pentru convingeri.
- Compromisul - înseamnă a face concesii reciproce, renunțând parțial la propriile condiții. Este potrivit atunci când părțile implicate sunt în condiții egale, când este acceptabilă adoptarea unei soluții temporare sau există pericolul de a pierde totul.
- Adaptarea - presupune renunțarea la propriile cerințe într-un mod forțat sau voluntar. Acest lucru se întâmplă cel mai des atunci când una dintre părți recunoaște că nu are dreptate, vrea să mențină relații bune cu adversarul sau pur și simplu din cauza inutilității disputelor. Decizia de a accepta astfel de soluții poate fi impusă de conștientizarea inevitabilității înfrângerii sau intervenția unei terțe părți.
- Evitarea - constă în a evita conflictul, încercând să ieșiți din el cu pierderi minime. Conflictul nu este rezolvat: fie se stinge, fie - dacă nemulțumirile se acumulează și mai departe - se întoarce cu putere dublă.
- Colaborare - înseamnă a vedea în adversar nu un dușman, ci un coleg și a găsi împreună cea mai bună soluție. Este cea mai eficientă metodă de rezolvare a situațiilor conflictuale.
- În primul rând, trebuie să separăm relația personală pe care o avem cu persoana implicată în conflict de problema în sine și de modul în care o abordăm. Astfel, putem evita să fim influențați de sentimente negative sau prejudecăți și să ne concentrăm pe interesul comun.
- În al doilea rând, trebuie să încercăm să ne punem în locul celeilalte părți și să înțelegem care sunt motivele și nevoile ei. Prin întrebări deschise, cum ar fi „De ce?”, „De ce nu?”, putem clarifica punctele de vedere și să găsim puncte comune.
- În al treilea rând, trebuie să căutăm soluții care să satisfacă ambele părți, nu doar propriile noastre pretenții. Acest lucru presupune o negociere bazată pe cooperare și respect reciproc.
Trebuie să evaluăm situația cât mai obiectiv posibil, fără a ne lăsa copleșiți de emoții sau presiuni. Pentru a face acest lucru, putem folosi criterii obiective și juste, care să nu favorizeze niciuna dintre părți.
- Ascultă activ interlocutorul și folosește expresii care arată că sunteți atent la ceea ce spune și că încercați să îl înțelegeți corect. De exemplu, „Dacă am înțeles bine, dumneavoastră spuneți că...”, „Când ați vorbit despre..., ați vrut să spuneți că...”. Aceste fraze vă pot ajuta să evitați manipulările, deoarece veți reformula și clarifica cuvintele interlocutorului, ceea ce poate duce la o analiză mai profundă.
- Răspunde cu „dacă” la „nu”. Aceasta înseamnă că nu acceptați un refuz ca pe o încheiere definitivă a discuției, dar să oferiți o variantă alternativă care să îl facă pe adversar să se gândească din nou. De exemplu, dacă vi s-a refuzat o mărire de salariu, puteți întreba „Dacă aș prelua niște responsabilități suplimentare, ar exista posibilitatea unei măriri salariale în aceste condiții?”. De multe ori, creierul nostru interpretează respingerea ca pe un eșec, dar în unele situații, puteți propune o soluție care să îi dea adversarului o nouă oportunitate de negociere.
- Tehnica reflectării sentimentelor. Aceasta presupune că vă exprimați empatia față de poziția adversarului, dar nu renunțați la propria dumneavoastră poziție. De exemplu, „Îmi dau seama că situația financiară a companiei nu permite o mărire de salariu în acest moment, dar pentru mine acest lucru este esențial. Vă rog să îmi spuneți, în ce termen sau condiții ar putea fi realizabilă o creștere?” sau „Observ că v-ați simțit jenat de întrebarea mea, dar dacă mi-ați pune mai multe întrebări, (sau propune careva soluții) am putea ajunge mai ușor la un acord comun”.