Aisbergul, cunoscut sub numele de „A23a”, s-a rupt de platforma de gheață „Filchner-Ronne” încă în anul 1986 și a rămas ancorat în Marea Weddell din Antarctica până acum. Când blocul de gheață era încă staționar, pe el se afla stația de cercetare sovietică „Druzhnaya 1”. Cu toate acestea, personalul și echipamentul au fost evacuate înainte ca acesta să se desprindă.
Uriașa masă de gheață are o suprafață impresionantă de aproape 4.000 de kilometri pătrați, adică mai mult decât dublul suprafeței Londrei, care are 1.572 de kilometri pătrați, iar grosimea acestuia este de aproximativ 400 de metri.
„Probabil aisbergul s-a topit suficient pentru a se elibera de fundul mării și a început să se miște sub influența curenților oceanici. Acest fenomen face parte din ciclul natural de creștere a platformei de gheață, care se extinde și se contractează periodic”, au declarat oamenii de știință Ella Gilbert și Oliver Marsh de la „British Antarctic Survey” pentru CNN.
„A23a a deținut titlul de „cel mai mare aisberg actual” de mai multe ori începând cu anii 1980, fiind depășit ocazional de aisberguri mai mari, dar cu o durată de viață mai scurtă, cum ar fi A68 în 2017 și A76 în 2021”, au adăugat ei.
Aisbergul, purtat de curenții oceanici, se va îndrepta cel mai probabil spre est și la viteza actuală, se deplasează cu cinci kilometri pe zi. Nu se știe cât timp va „supraviețui” și până unde va „călători”.
Deși acest aisberg nu este rezultatul schimbărilor climatice, ci al unui proces natural, experții avertizează că Antarctica pierde cantități mari de gheață în fiecare an din cauza încălzirii globale. Aceasta poate avea efecte grave asupra nivelului mării și a biodiversității.