În societatea modernă, suntem bombardați cu mesaje care ne îndeamnă să cumpărăm mai mult, să avem mai mult, să fim mai mult. Consumul este prezentat ca o sursă de fericire, de împlinire și succes.
Ideea că toată lumea trebuie să fie neapărat fericită este insuflată până în straturile cele mai adânci ale psihicului nostru, precum că fericirea este o stare naturală și necesară pentru viața omului. Paradoxal, dar acest imperativ, din păcate are rezultatul opus: adesea „goană după fericire” ne poate duce spre „nefericire”.
Rădăcina răului este confuzia de concepte. Avem o idee greșită despre ce este fericirea și cum poate fi atinsă. Evident că nu putem ghici traseul către fericire pentru fiecare individ în parte. Cu toate acestea, există anumite căi pe care ar fi bine să le evităm, în special cele care ne împing către o lume virtuală, marcată de aparențe strălucitoare de pe platformele sociale, și de la excesele în consumul de alcool sau droguri, până la şedințele regulate la terapeut și înapoi.
Generația modernă a fost învățată că secretul fericirii stă în consum și dacă nu obținem ceea ce dorim, suntem condamnați la nefericire. Dar această filozofie este profund greșită. După ce nevoile fundamentale sunt îndeplinite, adesea, cu fiecare dorință satisfăcută, descoperim o creștere a stării de nefericire. De ce? Pentru că dorințele sunt efemere, satisfacția este trecătoare, iar fericirea nu poate fi măsurată în bunuri materiale.
Oricare ar fi acele dorințe: fie că este vorba de o geantă la modă, un partener atractiv sau o porție suplimentară de desert - acestea pot fi înșelătoare. Dorințele apar când resimțim o lipsă, iar bucuria vine, în mare parte, din anticipare. Culmea fericirii survine odată cu satisfacerea dorinței, dar apoi urmează inevitabil o cădere abruptă. Plăcerea se estompează, lăsând în urmă doar o amintire palidă: fie în dulap, fie în pat sau doar în poze, fie în memorie.
Dar asta nu e tot. Adevărul este că nu avem nevoie de multe dintre lucrurile pe care credem că le dorim cu ardoare. Nu ne dorim obiectul în sine; dar vrem să ne evidențiem și să obținem admirația celor din jur. Ați putea îndrăzni să faceți un experiment mental: imaginați-vă că obțineți ceva incredibil de prețios pentru dumneavoastră, fie că este vorba despre o haină de la un designer renumit, un ceas scump, un telefon, etc. Apoi, gândiți-vă că nimeni nu va afla vreodată că aveți acest lucru. Merită efortul?
În trecut, modestia era apreciată ca o virtute, în timp ce strălucirea ostentativă era privită cu reținere, pentru că favoriza păcatele, precum invidia, lăcomia sau mândria. Cu toate acestea, timpurile s-au schimbat. Acum, un eveniment pare să nu fi avut loc cu adevărat dacă nu a fost postat pe rețelele de socializare și dacă nu a stârnit un val de entuziasm instantaneu. Oamenii sunt mai concentrați să obțină aprecieri online și să surprindă momente perfecte în fotografii decât să se bucure cu adevărat de evenimentul în sine. Astăzi, mândria și vanitatea sunt văzute ca virtuți, în timp ce modestia este percepută ca o vulnerabilitate.
Suntem captivi în propriile noastre dorințe meschine, iar acest lucru ne face nefericiți. Adevărata fericire se găsește în a depăși ego-ul personal. Fericirea nu se găsește în lucruri, ci în noi înșine. Consumul nu este un scop, ci un mijloc. Nu lăsați iluzia consumului să vă fure fericirea!