Dacă vă gândiți la mașini electrice, probabil că BMW nu este primul producător care vă vine în minte. Cu toate acestea, marca bavareză are o istorie îndelungată de experimentare cu propulsia electrică, începând cu anii '70 și continuând până în prezent cu gama „i”. Unul dintre cele mai interesante și mai puțin cunoscute proiecte ale BMW a fost conceptul E1 (cod de fabrică Z11), un automobil electric compact și avangardist, care a fost prezentat pentru prima dată la Salonul Auto de la Frankfurt din 1991.
BMW E1 era un prototip de mașină electrică de oraș, care avea ca scop să demonstreze viabilitatea și avantajele acestei tehnologii pentru mediul urban, ca răspuns la cerința statului american California, care impunea ca 2% dintre mașinile noi vândute în stat să fie cu emisii zero.
E1 era o mașină cu trei uși și patru locuri, care avea un design futurist și inovator, realizat de Mark Clarke, un designer britanic care lucra la divizia Technik a BMW. Technik era un departament special creat în 1985 pentru a dezvolta noi tehnologii și soluții pentru automobile.
BMW E1 avea o structură din aluminiu și o caroserie din plastic reciclat, care reduceau greutatea și creșteau rezistența la impact. Mașina avea o lungime de doar 3,46 metri, o lățime de 1,65 metri și o înălțime de aproximativ 1,5 metri. Designul exterior era rotunjit și aerodinamic, cu faruri ascunse sub un geam transparent și stopuri integrate în spoilerul spate. Interiorul era spațios și luminos, cu un tablou de bord digital și scaune ergonomice.
Ce motor avea BMW E1?
BMW E1 era propulsat de un motor electric plasat pe puntea spate, care dezvolta 45 CP și 150 Nm de cuplu. Motorul era alimentat de o baterie de 19 kWh din sulfat de sodiu, care putea fi încărcată rapid în două ore. Autonomia declarată a mașinii era de aproximativ 250 km, iar viteza maximă era limitată la 130 km/h. Performanțele nu erau impresionante, dar suficiente pentru nevoile de mobilitate urbană.
Ce s-a întâmplat cu BMW E1?
BMW E1 a fost un concept foarte avansat pentru vremea sa, dar nu a ajuns niciodată în producția de serie. Motivele au fost legate de costurile ridicate ale bateriilor și ale tehnologiei electrice, precum și de lipsa unei cereri reale pe piață pentru astfel de mașini. BMW a construit doar un exemplar al E1 în 1991, care a fost distrus într-un incendiu în timp ce se încărca și a fost înlocuit cu un nou prototip în anul 1993.
În 1993, BMW a prezentat un nou concept E1 (Z15) la Salonul Auto de la Frankfurt, care avea un design revizuit și două variante de propulsie: una electrică și una hibridă. Varianta electrică avea o baterie de 19,2 kWh din clorură de nichel-sodiu și o viteză maximă de 130 km/h. Era de culoare metalică verde și avea un interior asortat.
Varianta hibridă folosea un motor termic cu patru cilindri provenit de la motocicleta BMW K1100 și o transmisie manuală cu cinci trepte, având o putere totală de 82 CP. Această variantă era vopsită în roșu.
BMW a construit două exemplare ale noului E1 (Z15) în 1993, dar nici acestea nu au fost destinate producției comerciale. Deși E1 nu a ajuns să fie produs în serie, BMW a lansat în 1993 modelul Seria 3 Compact, echipat cu motor pe benzină, având un stil asemănător cu cel al lui Z11, destinat pentru mediul urban.
Totuși, conceptul E1 a rămas ca o dovadă a viziunii și a inovației BMW în domeniul propulsiei electrice, care a lansat în cele din urmă un automobil electric de oraș, „i3”, abia în 2013, la 20 de ani după prezentarea conceptului E1 (Z15). Prototipul Z15 rămâne expus la Muzeul BMW din München.