Una dintre caracteristicile vieții sociale moderne a devenit interdicția exprimării emoțiilor puternice, în conformitate cu cerințele unui comportament social adecvat și cu regulile bunelor maniere insuflate în societate. Sigmund Freud, pionierul psihanalizei, a subliniat faptul că adesea realizările culturii, civilizației și comportamentului social acceptabil par să fie asociate cu inhibarea impulsurilor și a emoțiilor.
Aici apare o problemă serioasă a societății contemporane - „Alexitimia”.
Termenul a fost introdus în anii 1970 de către psihologul Peter Sifneos și este utilizat pentru a descrie dificultățile în gestionarea și comunicarea emoțiilor.
Alexitimia este un termen care descrie incapacitatea sau dificultatea de a recunoaște, exprima și regla emoțiile proprii sau ale celorlalți. Persoanele cu alexitimie au adesea probleme în relațiile interpersonale, în comunicarea eficientă și în gestionarea stresului. Alexitimia nu este o tulburare psihologică în sine, ci mai degrabă o trăsătură de personalitate care poate fi asociată cu diverse condiții, cum ar fi depresia, anxietatea, autismul sau traumatismul.
Cum se manifestă alexitimia?
Alexitimia se manifestă prin următoarele caracteristici:
- Dificultatea de a identifica emoțiile proprii sau ale celorlalți. Persoanele cu alexitimie nu pot distinge între diferite stări afective, cum ar fi tristețea, furia, frica sau bucuria. Ele pot folosi termeni generali, cum ar fi „bine” sau „rău”, pentru a descrie cum se simt, fără a putea oferi detalii sau nuanțe.
- Dificultatea de a exprima emoțiile verbal sau nonverbal. Persoanele cu alexitimie au un vocabular emoțional sărac și evită să vorbească despre sentimentele lor. Ele pot părea reci, distante sau indiferente față de ceilalți. De asemenea, ele nu folosesc gesturi, expresii faciale sau tonuri de voce care să reflecte emoțiile lor.
- Dificultatea de a înțelege cauza sau semnificația emoțiilor. Persoanele cu alexitimie nu pot face legătura între evenimentele din viața lor și reacțiile emoționale pe care le provoacă. Ele nu pot interpreta corect semnalele emoționale ale celorlalți și nu pot empatiza cu ei. Ele nu își dau seama cum emoțiile influențează comportamentul, gândirea și deciziile lor.
- Dificultatea de a regla emoțiile în mod adaptiv. Persoanele cu alexitimie nu pot modifica intensitatea sau durata emoțiilor lor în funcție de context sau de scopurile lor. Ele pot avea reacții emoționale excesive sau inadecvate la situații minore sau pot suprima complet emoțiile lor. Ele nu folosesc strategii eficiente de coping, cum ar fi rezolvarea problemelor, gândirea pozitivă sau căutarea sprijinului social.
Care sunt cauzele alexitimiei?
Nu există o cauză unică a alexitimiei, ci mai degrabă o combinație de factori genetici, biologici, psihologici și sociali. Unele dintre posibilele cauze sunt:
- Factori genetici. Există dovezi că alexitimia are o componentă ereditară și că se transmite în familii. De asemenea, există studii care sugerează că există o legătură între alexitimie și anumite gene implicate în reglarea neurotransmițătorilor (substanțe chimice care transmit mesaje între celulele nervoase).
- Factori biologici. Alexitimia poate fi asociată cu anumite anomalii structurale sau funcționale ale creierului, în special ale regiunilor implicate în procesarea emoțiilor, cum ar fi amigdala, cortexul cingulat anterior sau insula. Aceste anomalii pot fi cauzate de leziuni cerebrale, boli neurodegenerative, infecții, intoxicații sau tulburări de dezvoltare.
- Factori psihologici. Alexitimia poate fi rezultatul unor experiențe traumatice din copilărie sau din viața adultă, care au afectat capacitatea de a dezvolta o legătură sigură și sănătoasă cu sinele și cu ceilalți. De asemenea, alexitimia poate fi o formă de apărare psihică, prin care persoana își inhibă sau neagă emoțiile pentru a evita durerea sau conflictul.
- Factori sociali. Alexitimia poate fi influențată de mediul familial, cultural sau educațional în care persoana a crescut. Dacă persoana nu a primit o educație emoțională adecvată, nu a avut modele pozitive de exprimare și gestionare a emoțiilor, sau a fost supusă unor norme sociale care inhibă manifestarea emoțiilor, atunci ea poate dezvolta alexitimie.
Cum se tratează alexitimia?
Alexitimia nu este o boală care se poate vindeca, ci mai degrabă o dificultate care se poate îmbunătăți cu ajutorul unui tratament psihologic adecvat. Scopul tratamentului este de a ajuta persoana să își dezvolte abilitățile de recunoaștere, exprimare și reglare a emoțiilor, precum și de a îmbunătăți relațiile interpersonale și calitatea vieții. Unele dintre tehnicile folosite în tratament sunt:
- Terapia cognitiv-comportamentală (TCC). Aceasta este o formă de psihoterapie care se concentrează pe identificarea și modificarea gândurilor, comportamentelor și emoțiilor disfuncționale. Persoana învață să își evalueze critic gândirea, să își recunoască emoțiile, să le asocieze cu evenimentele care le provoacă, să le exprime adecvat și să le regleze prin strategii de coping eficiente.
- Terapia focalizată pe emoții (TFE). Aceasta este o formă de psihoterapie care se bazează pe teoria atașamentului și pe rolul emoțiilor în dezvoltarea personalității. Persoana este încurajată să își exploreze și să își accepte emoțiile, să le înțeleagă semnificația și funcția, să le integreze în schema sa de sine și să le folosească ca sursă de informație și motivație.
- Terapia bazată pe mindfulness (TBM). Aceasta este o formă de psihoterapie care se inspiră din practicile meditative orientale și care promovează o atenție conștientă asupra experienței prezente. Persoana învață să își observe gândurile, emoțiile și senzațiile corporale fără a se atașa sau a se identifica cu ele, ci doar acceptându-le ca fiind parte din momentul prezent.
- Terapia prin artă (TPA). Aceasta este o formă de psihoterapie care folosește expresia artistică ca mijloc de comunicare și explorare a emoțiilor. Persoana poate folosi diverse modalități artistice, cum ar fi desenul, pictura, sculptura, muzica, dansul sau teatrul, pentru a-și exprima sentimentele și pentru a le înțelege mai bine.
Alexitimia este o dificultate care afectează capacitatea de a trăi și de a comunica emoțiile în mod autentic și adaptiv. Totuși, această dificultate nu este insurmontabilă și poate fi depășită cu ajutorul unui tratament psihologic adecvat. Dacă te recunoști în descrierea alexitimiei sau dacă simți că ai nevoie de sprijin în gestionarea emoțiilor tale, nu ezita să contactezi un specialist în domeniul sănătății mintale.
Studiile în domeniul alexitimiei sugerează că reprimarea sentimentelor intense, fie ele pozitive sau negative, cum ar fi furia, tristețea, frica sau durerea, are consecințe negative asupra sănătății noastre. Emoțiile pe care le trăim nu trebuie să rămână în interiorul nostru, ci trebuie să le exteriorizăm în moduri adecvate, altfel se pot transforma în simptome psihosomatice, adică pot afecta funcționarea organelor interne ale corpului, precum inima, ficatul sau stomacul.