„Fericirea oamenilor inteligenți este cel mai rar lucru pe care l-am văzut vreodată.” – Ernest Hemingway.Mulți oameni cred că există o legătură între inteligență și fericire, și că oamenii deștepți au mai multe șanse să fie nefericiți decât cei mai puțin inteligenți. Dar este acest lucru adevărat? Și dacă da, de ce?
Există mai multe teorii care încearcă să explice acest fenomen.
- Una dintre ele este că oamenii deștepți au standarde prea înalte și așteptări mai mari de la viață, de la ei înșiși și de la ceilalți. A avea standarde nu este deloc rău. Acest lucru te va menține pe calea spre fericire și succes. Însă, standardele prea înalte pot fi o problemă, deoarece astfel de standarte pot fi foarte greu de satisfăcut.
Prin urmare, oamenii inteligenți sunt bântuiți în mod constant de un sentiment de dezamăgire față de propriile lor realizări sau de munca care nu le permite să avanseze. Cererile lor excesive față de ei înșiși pot avea, de asemenea, un impact semnificativ și asupra relațiilor cu ceilalți.
- oamenii deștepți adesea nu sunt capabili să accepte lucrurile așa cum sunt, dar se concetrează mai mult pe cum ar trebuie să fie lucrurile ideale. Ei sunt mai conștienți de problemele și nedreptățile lumii, și mai sensibili la suferința proprie și a altora.
- oamenii inteligenți nu se pot bucura de prezent, ei adesea au dificultăți în a găsi un sens și un scop în existența lor. La o persoană inteligentă, cunoașterea prevalează asupra conștientizării. Mintea lui nu este capabilă să obțină satisfacție din momentul prezent: adaugă sau scade din el, filtrează sau reformulează, încearcă să interpreteze altfel, sau pur și simplu rătăcește undeva departe dar nu aici și acum. Mintea încearcă să „editeze” momentul actual și să-i găsească sensul, deoarece acest moment în sine nu este suficient pentru el.
- Fericirea este "mintea" care calmează, inteligența este "mintea" care refuză să fie calmată.
Pentru o minte fericită, este suficient ceea ce este . O astfel de persoană nu caută să schimbe prezentul; pur și simplu, acceptă și acționează în funcție de împrejurări. O persoană prea inteligentă, dimpotrivă, nu este ușor de mulțumit, așa că nu va putea înțelege de ce persoana fericită este atât de încântată de prezent și o va acuza de lene sau de lipsă de inteligență.
Această nemulțumire împinge mintea la muncă disperată, ceea ce i-ar permite să primească toate informațiile și amintirile acumulate, ceea ce i-ar oferi posibilitatea de a face acest moment „și mai bun”.
Și în timpul acestui proces, mintea devine nerăbdătoare, frenetică sau confuză, deoarece descoperirile sale sunt insuficiente sau nu reușește să găsească nimic. Și din moment ce resursele sale actuale sunt insuficiente, începe să muncească și mai mult...
- O altă teorie este că oamenii deștepți sunt mai predispuși la plictiseală și la anxietate. Ei au nevoie de stimulare intelectuală constantă, și nu se mulțumesc cu activități banale sau repetitive. Ei sunt mai curioși și mai deschiși la experiențe noi, dar și mai critici și mai sceptici față de tot ce îi înconjoară. Ei se simt adesea singuri și neînțeleși, și au dificultăți în a stabili relații profunde și satisfăcătoare cu ceilalți.
Nu există un răspuns simplu sau definitiv la întrebarea de ce este atât de dificil pentru oamenii deștepți să fie fericiți. Fiecare persoană este unică, și are propriile sale resurse, provocări și aspirații. Inteligența nu este un factor determinant al fericirii, ci doar unul dintre mulți alții. Ceea ce contează este cum folosim inteligența noastră pentru a ne îmbunătăți calitatea vieții, pentru a ne dezvolta potențialul, pentru a ne exprima creativitatea, pentru a ne conecta cu ceilalți, pentru a contribui la binele comun, și pentru a găsi bucurie în lucrurile simple.
„O persoană inteligentă știe multe, cu excepția a ceea ce poate să-i aducă fericirea. O persoană fericită știe exact ce este mai bine pentru el.”