Nietzsche, într-una dintre cărțile sale, scrie despre cele trei transformări ale spiritului și le numește starea unei cămile, a unui leu și a unui copil.
- 1. Starea cămilei
Initial, spiritul tinde spre ceea ce este mai greu și mai dificil. El trebuie să învețe să depășească toate greutățile pentru a dezvolta puterea de voință, rezistență.
Trebuie - sună în mintea lui.
O cămilă este o fiară de povară, este pregătită pentru înrobire, nu se răzvrătește niciodată. Nici nu poate spune nu. Este credincios, adept, sclav fidel. Acesta este cel mai scăzut nivel al conștiinței umane.
În mintea unei cămile există o nevoie constantă de cineva care să-l îndrume și să-i spună: „Trebuie să faci acest lucru”. El are nevoie de cele zece porunci. El are nevoie de toate religiile, de toți preoții și de toate aceste scripturi, pentru că nu poate avea încredere în sine. Nu are curaj, nici duh, nici sete de libertate. El este ascultător.
Aici principalele sarcini ale spiritului aflate într-o stare de cămilă vor fi: depășirea sentimentului de importanță de sine și de auto-milă; să treacă pe lîngă ispite, dar să nu cedeze lor; să pună accentul pe cunoștinte și formare; învață să îndure greutățile fizice; să spună nu atunci când toată lumea spune da; să ierte răufăcătorii și să înțeleagă esența insultelor ...
Nietzsche vorbește despre o cămilă - ca spirit, încărcată de experiență și prejudecățile acestei lumi, care sunt încărcate pe el încă de la naștere.
Sarcina unei cămile este de a se depăși pe sine, și de a privi cu îndrăzneală la frică și la toate provocările vieții.
- 2. Starea leului
O cămilă se transformă într-un leu când apare setea de libertate. Aici leul învinge cămila - „Trebuie” se transormă în „Vreau”.
Leul este ca un spirit, gata să se îndepărteze de idolii care nu au fost postulați de el însuși, renunțând la „ar trebui” (moralitatea publică), ajungând la „vreau” (propria moralitate liberă).
Leul este o revoluție. Începutul acestei revoluții este sacrul „nu”.
Leu este o sete de libertate, o dorință de a distruge toate închisorile. Leul nu are nevoie de niciun lider; el este suficient. El nu va permite nimănui să-i spună: „Tu trebuie”, acest lucru ofensează mândria lui. El poate spune doar „vreau”. Leul este o responsabilitate și un impuls puternic de a se elibera de toate lanțurile.
Trebuie să vă stabiliți principalul obiectiv, dorința: „Nu voi trăi ca o mașină”. Mașina nu are viață - are performanță. Lumea dorește să fii mașiniă pentru că are nevoie de performanță.
Dacă mai devreme o cămilă servea valori și idealuri extraterestre, acum leul este copleșit de sete pentru a-și crea libertatea de alegere pentru sine, libertatea de a crea totul nou. Leul își ia dreptul pentru noi valori.
- 3.Starea copilului
Dar un leu ar trebui să devină în cele din urmă un copil, deoarece doar un copil poate lăsa ușor trecutul și să reea totul de la zero, să creeze ceva nou , nevăzut anterior. Un copil este un spirit curat, gata pentru o nouă cunoaștere a lumii.
Apogeul metamorfozei este atunci cînd leul se trensformă în copil. Un copil este inocență. Aceasta nu este ascultare sau neascultare; - este o încredere pură, este un „da” sacru existenței și vieții.
Copilul este chiar vârful purității, sincerității, autenticității, receptivității și deschiderii către existență.
Numai apariția noului te poate transforma, nu există altă cale de transformare.
Jocul în viață după propria voință - este starea cea mai înaltă a spiritului uman. Aici copilul își creează propria lume, propriul său joc după propriile reguli.
Un om care se joacă devine anume ceea ce se identifică în timpil jocului.