- Ce faci? S-a interesat pisica bătrînă cu un ton liniștit.
- Încerc să-mi prind coada! - răspunse pisoiul, răsuflând din greu.
- Dar de ce? - a întrebat pisica zâmbind.
- Păi, mi s-a spus că „coada este fericirea mea.” Dacă îmi prind coada, îmi voi prinde fericirea. Așa că alerg a treia zi după ea dar nu o pot prinde.
Pisica bătrână a zâmbit așa cum doar pisicile înțelepte o pot face și a spus:
- Când eram mică, același lucru mi-au spus și mie „în coada mea - este fericirea.” Am alergat după coada mea multe zile și am încercat să o prind. Nu am mâncat, nu am băut, dar am alergat doar după coadă, până am căzut slabită de puteri, iar mai apoi m-am ridicat și am încercat din nou să-mi prind coada. La un moment dat, disperată, m-am întors și am început să merg unde-mi priveau ochii. Și știi ce am observat brusc?
- Ce? A întrebat surprins pisoiul.
- Am observat că oriunde merg, coada mea merge peste tot după mine.
„ Nu este nevoie să alergați după fericire. Trebuie să îți alegi propria cale, iar fericirea te va urma.”